“Stari de spirit, asta trebuie dat altora. Nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi.” ~Constantin Noica

Daca te-ai simti iubit, apreciat, validat si acceptat, ai mai vrea in continuare sa te dezvolti si sa-ti schimbi viata? Cand ziua ta ideala si persoana care vrei sa fii vor deveni o realitate pentru tine, ce se va intampla atunci?

Observ tiparul asta, care a devenit inradacinat in cultura noastra, la sfarsit de an tre’ sa te interiorizezi si sa vezi ce ai realizat, ce vrei sa obtii, si de la 1 ianuarie, de la ora 12 fix, intr-o zi de luni, toata viata ta se va intoarce la 180 de grade.

Ce s-a intamplat cu introspectia si cu entuziasmul asta in restul zilelor pana acum? Daca pana acum functionai pe baza programarii sociale, acum functionezi pe baza programarii dezvoltarii personale.

Rezolutii de anul nou, panoul visurilor sau caietul visurilor cu 50 de obiective insirate. Ziua ideala. E nevoie sa fii nesatisfacut si din punctul ala sa te simti din ce in ce mai mizerabil, ca sa putem incepe: cu obiceiuri, cu disciplina, cu obiective SMART.

Nu poate nimeni sa observe ca solutiile astea sunt ca niste plasturi pusi peste o deconectare totala de la realitate si de la existenta? Totul foarte precis si clinic, fix cum functioneaza viata.

Cand ai totul frumos aranjat, poti acum sa te diferentiezi de plebe. Ce misiune am, ce am facut azi sa-mi implinesc visul, selfie-uri de la sala, ce pot sa mai postez pe fb si insta sa-i las pe ceilalti cu gura cascata, sa primesc aplauze si admiratie. Sa ies eu deasupra celorlalti. Doar asa pot primi respect si beneficii adiacente.

Mirajul solutiilor rapide

“Spiritul se misca in ritmul unei stanci. Si uraste timpul.” ~Francis Weller

Schimbarile bruste nu functioneaza. Mergi intr-un bootcamp, o tabara sau un retreat in care esti scos din rutina de zi cu zi. Timp de 3-4 zile vei iesi din zona ta de confort de 10 ori mai mult decat pana acum, doar ca sa observi cum te intorci la vechiurile obiceiuri in maximum 2 saptamani.

Poti sa dai vina pe mediu, pe energiile negative care te inconjoara si te trag in jos, dar realitatea e ca ai primit un soc pozitiv, care te-a dezechilibrat pe moment (in bine), dar nu ai primit mai departe instrumentele necesare pentru intoarcerea in lumea reala.

Ce functioneaza in schimb e imbunatatirea organica. Poti sa-ti pui pe foaie 100 de obiective, dar te-ai intrebat ce se afla in spatele fiecaruia? Totul intr-o graba, sa iti dai seama, sa planifici, sa actionezi, si daca se poate maine sa atingi rezultatele ar fi perfect.

Daca stai in fund sa meditezi, spui “hai cu iluminarea aia, ca nu am toata ziua.” Sau eviti practica asta, pentru ca e infricosator sa iti iasa la suprafata monstrii mintii si sa stai de vorba cu ei la o ceasca de ceai.

E mult mai simplu sa te gandesti la toate lucrurile care-ti lipsesc in exterior. Te uiti ce au altii si unde au ajuns, dar te uiti si la ce au facut ca sa ajunga acolo? Esti dispus sa mergi pe acelasi drum ca si ei?

Conditiile propice schimbarii

In engleza se cheama “Hedonic Treadmill”, tendinta de a reveni tot timpul la nivelul de fericire cu care unul este obisnuit. Asta inseamna ca orice obiectiv ai fi atins, orice vis ai fi implinit, daca nu esti fericit in viata de zi cu zi, nimic nu va fi de ajuns.

Atunci iti dai seama ca focusul tre’ sa se mute in alta parte: pe ce faci si mai ales pe cum esti intr-o zi obisnuita. Pe atitudini si pe stari de spirit, cum zicea Noica.

Orice schimbare de durata incepe incet si prinde momentum daca sunt indeplinite conditiile potrivite. Cum ar fi…

Principiul placerii. Ce anume din activitate iti provoaca placere? Cei care s-au dedicat acestui domeniu, cum isi trag seva placerii? Cum gandesc, astfel incat activitatea sa nu fie un efort pentru ei? Deoarece, pe termen lung, placerea si starea de bine inving in fata durerii.

Principiul jocului. Care sunt regulile dupa care joc eu, mai mult decat regulile impuse din afara? Ce standarde, ce borne am, care fac sa evoluez in ritmul meu? Pot sa ies in afara lui si sa-mi dau seama ca nu asta ma face fericit si implinit?

Dupa ani de experimente, de succes si de esec, am ajuns la o regula: daca nu e o schimbare pe care o pot sustine pe o perioada indelungata de timp, nu ma apuc de acea activitate sau de acel program, indiferent cat de misto suna. Daca nu ma vad facand asta in mod natural si regulat, stiu ca nu ma va avantaja cu nimic.

Ce crezi ca o sa te implineasca si ce te implineste sunt doua lucruri diferite

Toate asa-zisele solutii din dezvoltare personala au la baza incapacitatea de a realiza ce anume iti produce fericire si implinire. Fericire experimentezi cand ai dat la o parte bullshit-ul mintal, care-ti spune “daca ating X, Y si Z atunci voi fi fericit.”

Implinirea o experimentezi cand iti dai seama ca nu poti controla nimic din jurul tau, parteneri, copii, situatii de viata, ci felul in care esti de-a lungul unei zile: jucaus, creativ, energic, focusat, curios, iubitor. Calitati ale unui copil care inca nu a fost corupt de catre lume.

Cand nu mai gandesti in toti termenii astia, de cum ar trebui sa-ti traiesti viata, incep sa se intample lucruri interesante. Nu am nicaieri unde trebuie sa ajung, iar asta e superb, deoarece toata atentia si energia mea e investita in ceea ce se intampla in acest moment.

Vrei schimbari drastice, sa scapi cat mai rapid de situatia in care esti. Asta contribuie la starea negativa, creeaza dezechilibre, burnout si stres pe fundal. O parte din tine stie deja asta si de-aia vezi ca se protejeaza de “bunele tale intentii.” Din moment ce schimbarea nu a fost integrata pe parcurs, te vei intoarce la vechiul stil de viata.

Gandeste opusul. In loc de graba si de exaltari specifice sezonului, incepe incet si misca-te incet. Sunt dispus sa fac asta pe termen lung? Indiferent de succes si de esec? Cum pot sa integrez schimbarea asta si sa nu dau peste cap activitatile de zi cu zi?