Nu am putut niciodata sa tin jurnale. Da, scriu fel de fel de chestii; pe telefon, pe ipod, pe foi pe care le ratacesc. De mica am avut fel si fel de caiete. Cu cheita, cu coperta groasa, cu lacate si fara, caiete normale, caiete speciale, nu am putut. Scriam putin si ma lasam.

Am incercat de multe ori sa am un caiet in care sa scriu felurile intamplari sau ganduri. Nu pot. Probabil din cauza scrisului. Stim cu totii ca mereu cea mai importanta pagina cand incepi un caiet este prima. Este singura pagina atent scrisa, promitandu-ti iar si iar ca asa va fi scris tot caietul. Cu grija, citet, toate literele la fel, etc. Dar hai sa fim seriosi, prima pagina e singura de acest fel. Apoi vine avalansa de cuvinte, de prescurtari, de taieturi si de mazgaleli.

Am spus din cauza scrisului pentru ca… cum sa iti spun eu tie… hai sa zicem numai ca ma bucur ca ce citesti tu aici nu este scrisul meu de mana. Nu pricepi ce si cum? Am sa-ti spun numai ca, pana si unul din profii de chineza mi-a spus la inapoierea unui eseu ca am scris de baiat. Nu-s feminazi, calmeaza-te, dar stii si tu ca de obicei fetele au caiete ordonate si scrise frumos si baietii scriu in toate directiile. Repet, de obicei; nu-i regula.

Cautand un caiet in care sa-mi repet caracterele, am gasit scris vreo 3 pagini, imediat dupa ce am primit pachetul de la mama, undeva in iarna. Bineinteles, prima pagina este frumos scrisa, restul, nu chiar.

Culeg cateva randuri pentru a le impartasi:

Ma uimeste ca dupa 22 de ani inca imi poarta atat de mult de grija si face eforturi pentru a ma vedea fericita.

ESCU s-a creat in 68, marit in 92 si completat in 2003(2000mai). ESCU este perfect! Si asta numai datorita ei.

Scriu toate acestea cu stiloul de la ea, pe agenda trimisa de ea, imbracata in cea mai flocoasa pijama, tot de ea data.

Mama, te iubesc pana la luna si inapoi!