Nu doar copacul/dă și inima mea muguri.

Speranța scoate foi plăpânde/ consolând.

O vipie de har le-a deșteptat pe rând.

Le răscolește-un vânt de Vest cu blânde pluguri.

Mari bucurii aprind interioare ruguri

De-al faptei dulce rod asigurate-n gând

Gâze cu miere-n guri au loc propice/când

sufletu-nzbor spre vămi îl proslăvesc sub cruguri.

Din cărți de flori sug har și forță/ și prin gust

Zidind din ceară/ turn de limpede doctrină;

Cu stropi de spirit ung/ cu-al mierii- angelic must/

sufletul cu savori/ și Domnului se-nchină:

tor ce-i terestru-aici e duh în gândul meu:

mi-e ținta în etern/ și-n el încep mereu.

Trad . Ștefan Augustin Doinaș