Încep prin a va spune ca, probabil, o sa urmeze o perioada cu mai multe postări despre adaptarea mea la viata cu doi copii. Asta îmi ocupa tot timpul acum si, cum nu am un jurnal pe hârtie, descarc aici tot ce am de scos din mine înainte sa o iau pe ulei. Mai mult, poate mai ajuta pe vreo careva sa vada ca viata cu copii nu-i numai inimioare si baloane. Pana acum e clar ca lumina zilei ca am doua modele diferite de copii. In ce priveste somnul, ca Gulie e prea mic încă ca sa ne lămurim cu restul aspectelor. Unde Bulbuc nu dormea / doarme decât cu om alături, asta mic e chiar multumit sa fie proptit in perna de alaptat si lăsat in plata zeilor sa isi faca somnul de frumusete. Cate 3-4 ore. In plus, aparent nu e model cu urlete incluse. Sora-sa ne tinea treji cu orele si dadea niste concerte de ne venea sa alergam la urgente in fiecare noapte. Ne potoleam cand ne aminteam ca e asa in fiecare seara / noapte si ca ziua nu are nimic. O potoleam noi pe la 1 noaptea si apoi ba...