Fiecare om este capabil să ofere ceva semnificativ în viața celorlalți. Și nu vorbesc aici despre a oferi ceva familiei sale, ci Marii Familii din care facem parte cu toții - Umanitatea. Pentru că fiecare s-a născut cu un dar unic, unul de care nu beneficiază nici un alt om din cei 7.493.449.400 care există în momentul în care scriu. Și chiar dacă acest număr crește cu fiecare secundă, se naște fiecare cu un dar unic. Nu e fascinant? Pe mine, chiar și simpla conștientizare a acestui fapt, mă face să privesc lucrurile într-o nouă perspectivă.

Aud deja comentarii cârcotașe :)) de genul: "ei lasă că nu-i chiar așa", "nu sunt chiar toți capabili de ceva notabil", "tu nu vezi care-s rezultatele la bac?", etc. Privind la suprafață da, așa pare. Dar poate cineva ști cu siguranță de ce ar fi (fost) capabil fiecare dacă ar trăi într-un mediu decent, dacă ar avea parte de o educație potrivită, de căldură sufletească și de încurajări? Nu. Nu putem ști. Eu cred că fiecare om ar înflori dacă aceste condiții ar fi îndeplinite măcar la minim. Oricum, poveștile pe care mi le-au dăruit oamenii la serile de povești mi-au demostrat și îmi demonstrează de fiecare dată faptul că: atunci când omul este foarte hotărât și dispune de o voință de fier reușește să depășească chiar și condițiile vitrege de mediu, de educație, etc.

Dintre oamenii care-și cunosc darul, foarte mulți nu îndrăznesc să-l ofere lumii, nu îndrăznesc să se arate lumii, din cauza unui motiv foarte des întâlnit formulat gen: "nu sunt perfect pregătit, vreau să perfecționez abilitatea, talentul pe care-l am". Desigur, e minunat să ne dorim să fim foarte bine pregătiți în domeniile în care activăm sau urmează să activăm. Însă perfecționismul și teama de a nu ne ridica la standardele cele mai înalte e foarte posibil să se transforme în reale obstacole în calea lucrurilor pe care dorim să le realizăm.

Cunoscând foaaaarte bine perfecționismul din propria experiență ? și din lungul meu drum pe care l-am parcurs pentru a-mi schimba profesia, m-am gândit că mulți oameni sunt acum în cursul unor profunde schimbări (inclusiv de profesie) și poate le-ar fi de folos fragmentul de mai jos extras dintr-o carte foarte dragă mie: "Darurile imperfecțiunii" scrisă de minunata Brené Brown. Enjoy!

***

"Fiind eu însămi o perfecționistă în recuperare și o persoană care aspiră să se simtă bine cu ea însăși și să se considere suficient de bună, consider că este foarte util să spulber câteva dintre miturile legate de perfecționism și să ofer o definiție care să indice limpede ce este acesta și ce efecte are el asupra vieții noastre.

● Perfecționismul nu este același lucru cu încercarea de a-ți atinge potențialul maxim. El nu are nimic de-a face cu creșterea personală și cu acumularea sănătoasă de realizări. Perfecționismul este convingerea că dacă vom trăi, vom arăta și vom acționa perfect, ne vom reduce sau vom evita complet vinovăția, judecățile critice și rușinea. Cu alte cuvinte, el este un scut. Perfecționismul este o armură ce cântărește 20 de tone pe care o purtăm convinși că ne va apăra, dar care în realitate ne împiedică să ne luăm zborul.

● Perfecționismul nu este auto-îmbunatățire. În esența lui, el este o încercare de a obține aprobare și acceptarea celor din jur. Majoritatea perfecționiștilor sunt educați de mici să fie lăudați pentru performanțele și realizările lor (note, bune maniere, respectarea regulilor, pentru a fi pe placul celorlalți, înfățișare, sport, etc.). De-a lungul drumului, ei au adoptat convingerea periculoasă că: „Eu sunt ceea ce realizez și valoarea mea depinde de cât de bine fac ceea ce fac. Trebuie "să fiu pe placul celorlalți, să fac performanță, să fiu perfect". Efortul sănătos de a realiza este focalizat pe sine: cum mă pot îmbunătăți? Perfecționismul este focalizat asupra celorlalți: ce vor crede ei?

Înțelegerea diferenței dintre perfecționism și efortul sănătos de a realiza ceva important este foarte importantă pentru renunțarea la scut. Studiile arată că perfecționismul blochează succesul. De fapt, el conduce cel mai adesea la depresie, anxietate, dependență și paralizie a vieții (incapacitatea de a evolua). Paralizia vieții se referă la ratarea foarte multor oportunități din cauză că ne temem prea tare să ne expunem vreo realizare care s-ar putea dovedi imperfectă. Ea include – între altele – toate visele pe care nu ni le urmăm pentru că ne temem să nu dăm greș, să nu facem greșeli şi să nu îi dezamăgim pe ceilalți. Nimic nu îl înspăimântă mai tare pe un perfecționist ca asumarea de riscuri, căci în joc este chiar prețuirea sa de sine."

***

Al doilea dar pe care îl dau mai departe astăzi este un discurs marca TED care m-a inspirat și care aduce în plus și rezultatele unui studiu care demonstrează faptul că femeile sunt mai predispuse la perfecționism decât bărbații. Sper să vă inspire și pe voi și să fie de folos..

Al treilea dar este un film despre.. curaj - asortat cu subiectul de astăzi. Dar nu e doar despre curaj ci și despre încredere, prietenie și conexiunile profunde care se pot forma între oameni în condiții extreme. Este vorba despre filmul "Everest" care are la bază o poveste reală. Puteți cumpăra dvd-ul sau îl puteți viziona online aici-link, aici-link sau aici-link. Vizionare plăcută :)

***

Articole conectate: Despre curaj și încrederea în sine, Autosabotajul - cum ne facem rău nouă înșine, Cum se poate dezvolta încrederea în sine și Consecințele descurajărilor.

Cărți recomandate:

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept