Iar blogurile de dezvoltare personala sunt ca un accesoriu elegant pe care îl vezi în vitrina unui magazin de accesorii de lux. Ştii tu, magazinele acelea care au vitrinele iluminate, iar marfa este frumos expusă, îţi sare în ochi (nu ai cm să treci pe lângă vitrina magazinului, indiferent) şi te gândeşti: dacă aş avea acest accesoriu, aş părea mult mai rafinat, elegant, precis toată lumea m-ar privi altfel. Sau măcar ceva asemănător îţi va veni în minte.

De la momentul meu de cotitură şi până azi, acum, au trecut aproape cinci ani. Şi apropo, am aflat de aici că acele momente în viaţă care determină schimbări radicale se numesc momente HARAKUJU. Momentul meu Harakuju a adus ca prim efect reducerea drastică a activităţii pe acest blog. Sper totuşi că ţi-au plăcut ultimele postări.

A fost o perioadă de dezvoltare practică, nu teoretică. Ceea ce trăieşti şi vezi e deseori ceva diferit de ce citeşti în cărţile de dezvoltare personală, sau pe bloguri. De fapt ce e dezvoltarea personală? Şi ce e motivaţia?

E dezvoltarea personală un trend, cu o întreagă industrie în spatele său, şi cu un marketing puternic? Poţi să citeşti o bibliotecă întreagă de cărţi de dezvoltare personală, apoi să te automotivezi că totul e bine, dar de fapt să fii în continuare nemulţumit de situaţia în care trăieşti (indiferent despre ce situaţie ar fi vorba). A citi dezvoltare personală e ceva mişto, cu cât citeşti mai mult, cu atât poţi părea mai cool, dar nu te va vindeca de problemele tale.

Şi uite, hai să facem o analogie. Am găsit acest text:

Cafeaua şi alcoolul sunt consumate de asemenea şi în România, motivele par să fie aceleaşi. Dezvoltarea personală te face de asemenea să te simţi bine. Ştim că cei mai buni autori de dezvoltare personală au şi cunoştiinţe bune de marketing, ba chiar o echipă de marketing în spatele lor.

Aşadar, devorarea materialelor de dezvoltare personală nu e oare un nou drog?

Aici nu zic că nu e bine să citeşti materiale de dezvoltare personală, însă a face din asta o manie şi mai ales fără a acţiona în practică, este ceva asemănător unui drog care îţi dă o senzaţie de euforie temporară.

Dezvoltarea personală înseamnă şi deprinderea unei noi abilităţi, poate tocmai înveţi ceva nou. Dezvoltarea personală înseamnă să îţi depăşeşti limitele autoimpuse, iar pentru asta nu ai nevoie de sfaturi scrise de autori care nici nu ştiu că tu exişti. E nevoie doar de acţiune. Dezvoltarea personală e şi atunci când te muţi într-un alt mediu şi eşti în procesul de adaptare. Şi încă o lecţie învăţată în perioada aceasta de după momentul Harakuju: dezvoltarea personală e şi atunci când îţi produci tu singur ceva de care ai nevoie, în loc să-l cumperi de-a gata. Evident că nu îţi poţi produce singur tot ce foloseşti şi ai nevoie, însă există în mod sigur ceva ce ţi-l poţi crea.

O nouă, dar veche direcţie, o nouă perspectivă

Am încetat să mai scriu articole care sună bine, sună a dezvoltare personală trendy. Chiar şi dacă nu aş copia direct pe nimeni, scriind articole de dezvoltare personală, nu mai scriu nimic nou, şi nici ceva care să schimbe vieţi.

Am început să înţeleg că pentru a trăi mai optimist, trebuie să facem totodată şi nişte schimbări de altă natură. Nu am soluţii de-a gata, ci mai degrabă vom încerca împreună să găsim ceva.

Însă până ce voi publica următorul articol, spune-mi într-un comentariu:

Ce te-a făcut să te dezvolţi, care a fost acel lucru în urma căruia ai simţit că acum ai ami evoluat (mai mult sau mai puţin), acum eşti alcineva?

Aştept comentariul tău. Scrie cu curaj, nu există răspuns corect sau răspuns greşit.

Pe curând

Manu