cetatea mea se-nalță pe un munte

inimă celestă cu capul în nori

înfruntând stihii în stihuri se-ascunde

norii se ciocnesc, fulgeră, iubesc

clocotindă ploaie cetatea-mi inundă

am cavități, compartimente multe

spații de-nchiriat, odăi despre care

nu mai știu de-s libere ori de s-au ocupat

dar ce se întâmplă oare-n cămările-ncuiate

foșnete și șoapte, scările surpate

pe coridoare-aud cum scârțâie prelung ușile

plafonul e ud, miriapode