Voi, ochi ai dragei mele, prin care-o adiereMai lină ca-nserarea se tulbură și piere!Vărsați asupră-mi noaptea vrăjită, ochi frumoși!Ochi ai copilei mele, voi adorate-arcane,Cu magicele peșteri v-asemui într-adinsUnde comori de nimeni știute joacă stins,De umbre-acoperite,-n letargice mormane!Adânci și mari sunt ochii copilei și ascund,Ca tine, Noapte-ntinsă, lungi scăpărări de focCu Dorul și Credința-mpletite la un loc,Ce, pătimaș ori candid, scânteie în străfund.(traducere Virgil Teodorescu)