Ieri a fost marţi 13 şi de cîteva ori a fost „cît pe ce”.E drept, nu pentru mine.

Dimineaţa, în drum spre lucru, la o trecere de pietoni o tînără, cu căşti şi butonînd telefonul a sărit în faţa camionului ( sirenă şi girofar ) de pompieri. Noroc că n-avea viteză şi a reuşit să frîneze.Camionul.A mai stat un pic acolo.Cred că i-a sărit inima din loc şoferului.Deja vedeam ,cum televiziunile anunţă cu mare indignare cum o tînără a fost ” spulberată pe trecerea de pietoni”. Am gratulat-o toţi cei care eram acolo, dar ne-a ignorat şi a luat-o la fugă.

După servici , cu căţeluşa în plimbare  am întîmpinat-o pe nevastă-mea şi veseli ne întorceam spre casă.

Zicea că moare de somn.Nu-i nimic, te culci.Si i-a sunat telefonul.O prietenă a invitat-o la Al Di Meola.

M-am bucurat mult pentru ea şi eram nerăbdător să-i aud părerea.

La Romania-Chile nu m-am uitat, căci echipa cu care ţin pierde, dac