Pe cerul nopții plin de stelealeargă visurile meleneîmblânzite și rebele.Pe zarea lumii neștirbităgândul străpunge-ntr-o clipită,vultur cu-aripa ascuțită.Cu tălpile de lut lipite,cu lanț de dor și de ispitecaut cărări închipuite.Și mă descui din lanț cu vrere,lutul mi-i paznic și durere,doru-i pârjol și mângâiere.
Pe drumuri lungi pline de colbalerg cu visul meu cel orb,cu gândul zările le sorb.
În pumn adun zvon de scânteie,
sămânță plină de idee.
Și-i colb și pumnul când se-ncheie...
Din colb se-ncheie un ulcior
legat cu patimă și dor
din lutul prins peste picior.
'Năuntru-i o nălucă oarbă...
Tu bei, ea poate să te soarbă
și zările încep să fiarbă...
(2020)