Spun că „n-am timp să scriu”, dar ceva din mine vrea să comunice, îmi zic hai să postez măcar o poză, nu pe profil, nu, mai bine pe pagina blogului, iar din modul cum aleg imaginea și din starea ce se creează în acel moment, ies la iveală rânduri, rânduri. Abia după ce le scriu, chinuindu-mă să le mai cenzurez din brutalitate, realizez ce mă macină. Credeți-mă, dacă țin un jurnal personal nepublic, în acela nu scriu; câte am început nici nu le mai știu pe unde sunt...

Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Consider că n-am timp de scris, dar mă ia valul pe facebook.