inima îmi e prea mică sau prea mare
prea grea sau prea ușoară,
nici nu mai știu
dacă se încadrează în standardele
de frumusețe ale societății
fiindcă,
de când ai transformat toamna târzie
într-o primăvară dulce,
preschimbând o noapte rece în lumină
cu un simplu buchet de lalele galbene,
anotimpurile din sufletul meu
s-au schimbat și ele,
iar acum caut acea lumină
în ochii fiecărui bărbat pe care-l întâlnesc
cu speranța vagă
că voi găsi un om care să poarte-n el
cu mândrie, soarele
și dansul printre șuvițele de ploaie.