inima îmi e prea mică sau prea mareprea grea sau prea ușoară,nici nu mai știudacă se încadrează în standardelede frumusețe ale societățiifiindcă,de când ai transformat toamna târzieîntr-o primăvară dulce,preschimbând o noapte rece în luminăcu un simplu buchet de lalele galbene,anotimpurile din sufletul meus-au schimbat și ele,iar acum caut acea luminăîn ochii fiecărui bărbat pe care-l întâlnesccu speranța vagăcă voi găsi un om care să poarte-n elcu mândrie, soareleși dansul printre șuvițele de ploaie.