Dezvoltarea armonioasă a personalității unui individ se
află în strânsă legătură cu experiențele pe care acesta le are în
copilărie și în perioada adolescenței. Familia, în principal
părinții, joacă un rol de neînlocuit în educația copilului. Familia
este primul grup din care o persoană face parte, este mediul în
care aceasta învață cum să se comporte și cum să se adapteze
traiului în societate și, poate mai important decât atât, este
sursa primară și constantă de afecțiune.
În prezent însă foarte multe familii se confruntă cu o
provocare dureroasă, specifică țărilor aflate în tranziție.
Părinții sunt despărțiți pentru perioade mai lungi sau mai scurte
de copiii lor, în momentul în care sunt nevoiți să plece din țară
pentru a lucra în altă parte. Fie din cauza faptului că nu sunt
suficiente locuri de muncă, fie pentru că salariile pe care le-ar
obține dacă nu ar pleca nu ar fi de ajuns pentru a asigura un trai
decent, mulți adulți fac sacrificiul de a-și lăsa copiii în grija
bunicilor sau a altor rude pentru ca, pe de altă parte, să le poată
oferi condițiile materiale necesare.
Deși această situație afectează în mod inevitabil
dezvoltarea copilului sau adolescentului, există anumite
circumstanțe care pot atenua sau, din contră, agrava relațiile de
familie în acest context.
Cel mai fericit caz este atunci când copilul este lăsat
în grija unui adult din cadrul familiei apropiate (bunic, unchi,
mătușă), care poate să îi ofere acestuia atât afecțiune, cât și să
se constituie într-o figură cu autoritate pentru acesta, iar
părinții continuă să comunice de la distanță în mod eficient cu
copilul.
Din punct de vedere
psiho-social, plecarea părinților
(în special dacă este cazul ambilor părinți) poate avea anumite
consecințe negative asupra copiilor:
-Copilul trece printr-o criză
a modelelor, fără să mai aibă la îndemână modelul confortabil al
părinților și se poate reorienta înspre modele defectuoase, din
media sau din anturaj;
-Copilul resimte lipsa
afecțiunii parentale și poate dezvolta un complex de inferioritate
față de alți copii sau chiar se poate simți abandonat;
-Copilul ajunge să dezvolte
convingerea că normele sociale nu au relevanță, atâta timp cât nu
au împiedicat despărțirea familiei și să dezvolte comportamente
antisociale, agresive.
Pentru a evita aceste efecte, părinții au datoria de a
se păstra prezenți în viața copiilor. Acest lucru nu mai este atât
de dificil de realizat, datorită metodelor moderne de comunicare.
Părinții pot vorbi zilnic cu copiii lor pe Skype sau la telefon,
încurajându-i să îi facă părtași la experiențele lor de viață și
preocupându-se de situația lor școlară. Astfel, copiii vor simți că
nu fost abandonați și vor putea să se raporteze în continuare la
părinți ca la niște modele viabile și accesibile.
În final, legăturile din interiorul familiei se pot
chiar întări, părinții și copiii trecând împreună printr-o
experiență dificilă. Comunicarea ajută copiii să înțeleagă că actul
părinților nu a fost un act egoist, ci din contră un sacrificiu
pentru ca ei să poată beneficia de o educație mai bună și să aibă
șanse mai mari la o viață fericită.
Dar nu doar părinții trebuie să acționeze înțelept
pentru a ameliora situația acestor copii, ci și societatea, în
special instituția școlii. Sunt momente în care performanțele
școlare pot să scadă, pe fondul acestei probleme, iar dacă
profesorii nu dovedesc înțelegere se poate ajunge chiar la abandon
școlar. Prin intermediul școlii, se pot oferi servicii de
consiliere psihologică pentru elevii aflați în astfel de
situații.
O altă inițiativă utilă în acest sens sunt centrele de
zi deschise de anumite ONG-uri, pe lângă școli în care copiii
proveniți din familii defavorizate pot beneficia gratuit de
activități „after-school”. În acest fel, acești copii pot fi
ajutați să țină pasul cu ceea ce li se predă la școală, dar pot și
să beneficieze de consiliere psihologică și de contactul cu
persoane interesate de dezvoltarea lor personală. Un exemplu este
inițiativa celor de la Alternative Sociale în Iași.
Dar, chiar dacă părinții nu găsesc o variantă gratuită
în zona din care provin sau nu se află într-o situație atât de
gravă încât să poată beneficia de un astfel de ajutor, este o idee
foarte bună să investească în activități extrașcolare pentru copii
sau în programe tip „after-school”.
Articol realizat de echipa
Liceunet.
Bibliografie
Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor
rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în
străinătate, 2008,
https://www.unicef.org/romania/ro/Raport_final_HAC.pdf
