Ce cauzează
timiditatea?
Un rol
extrem de important în dezvoltarea copilului îl are relația
acestuia cu părinții săi. Drept urmare, conturarea timidității la
copil poate fi privită și ca un efect al unui atașament defectuos
cu cel puțin unul dintre părinți. Spre exemplu, părintele poate să
fie neglijent față de nevoile copilului său și astfel să îl
determine pe acesta să considere că nevoile sau gândurile sale nu
sunt vrednice de a fi exprimate. De asemenea, un părinte autoritar
îl poate face pe copil să nu aibă încredere în sine și să fie
temător în a-și exprima gândurile, precum un părinte inhibat la
rândul lui poate să își influențeze copilul în același
sens.
Are timiditatea doar valențe negative
sau poate fi considerată ca fiind o trasătură pozitivă a
copilului?
Pe
de-o parte, timiditatea e definită ca fiind reținerea copilului în
a se exteriorize, datorată unei temeri legată de modul în care o să
fie perceput de ceilalți. Printre
consecințele timidității se pot număra dificultatea de relaționare
cu ceilalti, precum colegii sau covârstnicii și, eventual izolarea
de grupurile din care face parte. De asemenea, copilul se poate
simți frustrat, nu își va putea exprima potențialul creativ și
poate dezvolta sentimente sau complexe de inferioritate. Mai mult,
există posibilitatea ca timiditatea din timpul copilăriei să fie
extinsă și pe parcursul vieții adulte și să contribuie la
dezvoltarea unor tulburări precum fobia socială, în care persoana
are o teamă nejustificată față de activitățile sau întâlnirile
sociale.
Pe de
alta parte, criticii acestei abordari o numesc ca fiind una
patologizantă, și care nu exprimă întotdeauna realul situației.
Aceștia argumentează că timiditatea nu înseamnă neapărat ceva
negativ, ci poate fi privită prin prisma specificului cultural al
țării sau zonei în care copilul trăiește. Astfel, timiditatea pe
care o observi la copilul tău poate fi un semn al modestiei sau al
bunului simț pe care copilul tău le are cu privire la
ceilalți.
În plus,
timiditatea poate fi privită în legătură cu una dintre laturile
personalității și anume, introversiunea. Așadar, ce percepem noi ca
fiind un copil timid poate să fie de fapt un copil liniștit și care
se bucură de lumea lui interioară. Însă, această evaluare este cel
mai indicat să fie făcută de un psiholog, deoarece pot exista
situații în care timiditatea copilului să ascundă suferințele
acestuia, pe care părintele nu este calificat să le observe
singur.
Pentru a afla mai multe despre
personalitate și laturile sale, accesează link-ul
următor: http://liceunet.ro/psihologie/personalitatea/referatpublicat
pe www.liceunet.ro.
