Contextul
social oferă o importanță crescândă rolului bunicilor
asupra dezvoltării copiilor. În prezent, mai bine de trei sferturi
din populație va ajunge în poziția de bunică, de cele mai multe ori
petrecând un sfert din viața exercitând acest rol.
Deși, în general,
mamele dețin poziția supremă când vine vorba de atașament parental,
studii recente au subliniat importanța atașamentelor secundare.
Astfel, indiferent dacă este vorba de relația dintre copil și
părinți sau de cea dintre copil și bunici, aceasta va servi drept
model pentru cum va ajunge copilul să perceapă relațiile normale.
Toate persoanele care au servit ca îngrijitori ai unei alte
persoane aflate în perioada copilăriei își vor aduce implicit
contribuția la formarea imaginii acesteia asupra conceptului
iubirii. Astfel, cunoscându-și bunicii, copilul își va putea
extinde reprezentarea internă a unui lucru atât de complex cum este
iubirea.
De asemenea, bunicii oferă o poartă temporală inestimabilă spre tărâmuri aparent magice pentru copii. Prin ei, copiii pot cunoaște o latură personală atât a istoriei universale cât și a celei familiale. Poveștile despre tinerețea bunicilor au o doză de realism amestecat cu nostalgia trecutului și își pun amprenta asupra imaginației copilului, trezindu-i simultan și curiozitatea. Ei sunt în egală măsură captivați de povești despre copilăria părinților sau chiar de întâmplări despre ei, pe care maturizarea le-a dat uitării. Aceste amintiri transmise vor trăi în generația tânără chiar și mult timp după ce povestitorul nu va mai fi.
După ce am explorat o parte a beneficiilor unei relații între
nepoți și bunici, vom enumera câțiva factori care favorizează
întărirea și prezervarea unei astfel de legături:
- Copilul să simtă o apropiere emoțională față de bunic;
- Întâlniri frecvente;
- Bunicii să fie percepuți ca surse de
suport social.
Legătura emoțională puternică va permite modelarea eficientă a
relațiilor prezente și viitoare. Copilul va avea mai multe șanse să
aibă un model de relație sănătos, dispunând de exemple multiple,
atât din partea părinților cât și din cea a bunicilor. În același
timp, se creează și un sistem de suport pentru părinți, ei fiind
ajutați în exercitarea noului rol. Așadar,
efectele se ramifică în mai multe arii esențiale
Ca dovadă a atenției sporite acordate
de către societate acestei interacțiuni între generații este
desfășurarea unui program preșcolar în cadrul unei case de bătrâni
în Seattle, SUA. Programul denumit Centrul de învățare
intergenerațională (Intergenerational Learning Center) organizează
cinci zile pe săptămână activități comune între copii și vârstnici,
precum: muzică, dans, arte și multe altele. În urma experienței
împărtășite, s-au putut observa beneficii marcante la ambele
generații. Vârstnicii au raportat o stare generală mai bună, erau
mai bine dispuși, le-a crescut pofta de viață. Pe de altă parte,
copiii s-au putut bucura de atenție și au descoperit experiențe de
viață unice ale unor vremuri apuse. Aceste observații ar putea fi
un argument în plus în favoarea construirii și menținerii unei
punți între copii și bunici.
Bibliografie
Hagestad, G.O. (2000). Adult
intergenerational relationships. Generations and Gender Programme:
Exploring future research and data collection options (chapter 4).
New York and Geneva: United Nations
Smith, P.K. & Drew, L. (2002).
Grandparenthood. In M. Bornstein (Ed.) Handbook of parenting: Vol.
3. Being and becoming a parent (2nd edn) (pp.141–172). Mahwah, NJ:
Lawrence Erlbaum.
http://theattachedfamily.com/?p=164
”Prezența bunicilor în viața copiilor”
– articol redactat de echipa Liceunet. Pentru mai multe materiale
pe teme interesante, ne
puteți vizita online.
