Autor: Ion Minulescu
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,Mi-a bătut cu degete de ploaie...Şi la fel ca-n fiecare an,M-a rugat s-o las să intre în odaie,Că-mi aduce o cutie cu CapstanŞi ţigări de foi din Rotterdam...Am privit în jurul meu şi-n mine:Soba rece,Pipa rece,Mâna rece,Gura rece,Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?Dacă-n toamna asta, poate,Toamna-mi batePentru cea din urmă oară-n geam?"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."Şi femeia cu privirea fumurieA intrat suspectă şi umilăCa o mincinoasă profeţieDe Sibilă...A intrat...Şi-odaia mea-ntr-o clipăS-a încălzit ca un cuptor de pâineNumai cu spirala unui fum de pipăŞi cu sărutarea Toamnei, care mâineO să moară... vai!...Bolnavă de gripă...