Pe-o pagină albă, pustie ca lunacu carioca desenat-am o desagă.Ce-ascunde în ea îmi este totuna,căci, cuib cu mistere, mi-e dragă.Mistere minore pe care le-aş pierdeprin clipe ce-şi dau importanţă:firul de iarbă fraged şi verde,tăceri care nasc o speranţă,falanga cu scuturi din zâmbete caldeşi suliţi din vorbe-ascuţite,imprudenta zvâcnire de aripi nomadeşi lanţuri, zăvoare, cuţitestau în desagă-n dezordine-astralăca fire de praf ori de viaţă.Le scap de incendii, de moarte, de boală,de lacrimi, potop şi de ceaţă.Pe-o pagină albă, pustie ca lunadesenat-am cu cretă un cerc.E albă şi creta, iar eu, ca nebuna,să-i aflu conturul încerc.Şi nu înţeleg ce bizar personajdin filmul acesta ce treceîmi cade din cer în cerc, în picaj,şi face şi creta să plece,şi-mi cere desaga de pe pagina vechecu tot cu misterul din ea.Dar filele mele sunt toate perecheşi-s toate din pulberi de