Când eram adolescent, fiind urât, cu coșuri, înalt, slab ca moartea, cu coastele ieșite în relief, cu pomeții împungînd, cu oasele curului vizibile prin piele, de zici că eram un schelet vârât într-un sac, iar sacul ăla o ruptură, nu ceva de calitate, rafie, nu louis vuitton, ziceam, fiind eu toate astea la un loc, evident, am crezut că o să rămân slab toată viața.Așa că ce suprindere pe mine, 10 ani mai târziu, când, uitându-mă în oglindă, am văzut următoarele: un individ de 26 de ani, cu gușă, cu abdomenul atârnând, cu pielea de pe brațe atârnând și ea plină de grăsime, cu celulită pe pulpe și, în general, dezgustător.Apoi m-am uitat la prietena mea, care nu făcuse încă operația cu laser pentru corectarea vederii, dar urma să o facă.În acel moment am luat hotărârea măreață de a slăbi.Am făcut această introducere ca să vă arăt că știu despre ce vorbesc, că sunt o persoana  cu experiență în acest domeniu.Dar să trec...