| "Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți". |
Încerc să-mi învălui munca în optimism, pentru că mă ghidez după un principiu: „după cele mai tragice perioade din viața noastră urmează, aproape întotdeauna, momente incredibile”
După orice furtună apare soarele.
Cred că, la un moment dat, ne confruntăm cu
posibilitatea de a alege dacă mergem mai departe cu lucrurile pe
care universul ni le dă și ni le ia sau dacă insistăm în continuare
să ne îngropăm în propria mizerie.
Nu mă urc pe un piedestal să predic această idee,
fiindcă am fost deja în această situație și știu cum este. Știu, de
asemenea, că sunt puține problemele care te vor distruge mai repede
decât problemele inimii. Dar ceea ce trebuie să îți spun este că,
în timp ce mă învățam pe mine însămi să scap de tristețe și să ies
din acea stare mizerabilă de atașament, am realizat ceva care este
mai degrabă realist decât optimist, dar atât de adevărat încât
merită să îi acordăm atenție.
Atunci când un om te iubește, vei ști asta. Dacă îi pasă
de tine, va găsi o modalitate de a fi cu tine. Persoanele care nu
țin la tine vor găsi scuze. Uneori, nici măcar nu vor fi sigure
dacă te iubesc sau nu, așa că le vei vedea mergând de colo-colo
încercând să își dea seama. Dragostea nu necesită efort mintal. Nu
este o ghicitoare care trebuie rezolvată sau un mister care trebuie
dezlegat. Pur și simplu este și trebuie doar să o lăsăm să fie sau
să nu fie, în mod natural.
Cred că oamenii diferă atât de mult în experiențele lor
și că nu există două situații exact la fel, așa că este dificil să
generalizăm ceva despre dragoste și romantism, dar fac o excepție
în acest caz. Știu că mulți dintre voi probabil citiți aceste
rânduri evocând toate motivele pentru care un oarecare v-a iubit,
de fapt, dar nu a putut fi cu voi dintr-un motiv sau
altul.
Este în regulă dacă și tu vrei să crezi asta. Dar
adevărul este că te agăți de cineva care nu te iubește suficient de
mult pentru a te pune pe primul loc și pentru a depune eforturi ca
relația să funcționeze. Și dacă ar fi să cred în ceva, cred că toți
merităm să fim cu o persoană care vrea, la rândul ei, să fie cu
noi.
Așa că trebuie să învățăm să acceptăm când dragostea nu
ne este împărtășită. Să ne dăm seama că, deși îi punem pe alții pe
un piedestal, asta nu înseamnă că hotărârea lor ne definește. Este
pur și simplu o mentalitate, una pe care trebuie să o schimbăm dacă
vrem să ieșim de acolo. Oamenii te pot iubi puțin și te pot iubi
suficient, dar nu îndeajuns pentru ca relația să funcționeze. Nu
este o situație de genul „totul sau nimic”. Trebuie să încetăm să
credem că este și că, atunci când lucrurile nu ies în favoarea
noastră, definește o parte din noi ca fiind nedemnă și neiubită.
Pentru a combate această idee, ne agățăm cât de tare putem de
motivele din pricina cărora suntem iubiți, până când renunțarea
este ideea noastră - nu a lor.
Dar cu toții ajungem, într-un fel sau altul, să fim
bine. Ne aflăm în călătorii diferite, dar toate se termină în
același mod. Nu ai nevoie de dragostea altcuiva pentru a fi întreg.
Nu ai nevoie de permisiunea cuiva pentru a-ți continua viața. Ai
nevoie doar de iubire de sine. Ai nevoie să îți dai voie să mergi
mai departe. Iubirea altora nu te oprește, pentru că acea iubire nu
există. Tu te agăți de felul în care ai impresia că ar trebui să
fie. Și vei realiza, mai devreme sau mai târziu, că mare parte din
viața ta este definită și aleasă de ceea ce te obligi să crezi că
ar trebui sau nu ar trebui să fie. Eliberează-te din cușca pe care
ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale
libertăți.
sursa: divahair.ro
Rândurile de mai sus aparțin Briannei Wiest, autoarea
cărților: „101 Essays That Will Change The Way You Think”, „The
Mountain Is You”, „Ceremony” și „When You’re Ready, This Is How You
Heal”.
