Autor: Constantin Cristescu                            Hai vino şi mă cerne din nisip,                           Din lacrimile-albastre ale mării,                           Nu mă opun şi nici măcar nu ţip,                           De-ai să m-arunci în albul zării.                           Tăcut prin adieri de rece vânt,                           Am să plutesc mereu în toamnă                           Să-ţi dăruiesc fărâma de cuvânt,                           Să te-ncălzească dragă doamnă.                           O să te port în braţe printre vise,                           Am să te mângâi gingaş ca un nor,                           De val pe mal zac spumele ucise                           Şi inima-mi de simplu călător.                           Şi-am s�