Hai vino şi mă cerne din nisip,
Din lacrimile-albastre ale mării,
Nu mă opun şi nici măcar nu ţip,
De-ai să m-arunci în albul zării.
Tăcut prin adieri de rece vânt,
Am să plutesc mereu în toamnă
Să-ţi dăruiesc fărâma de cuvânt,
Să te-ncălzească dragă doamnă.
O să te port în braţe printre vise,
Am să te mângâi gingaş ca un nor,
De val pe mal zac spumele ucise
Şi inima-mi de simplu călător.
Şi-am să te-aştept mereu să vii,
Păşind în nopţi pe-aleile pustii,
Să bem pocal cu visele-argintii,
Iar din nisip să naştem iar copii.
