acum era vremea când stăteam sprijinită pe coate pe colțul meu de cer așteptând sfârșitul lumii (se știe ce înseamnă asta) eu și toți copiii de-o seamă cu părinții lor și axis mundi și toporul care mușcă lasciv mereu din altceva mai mult sau mai puțin uscat încă mai am atlasul meu din școala generală atunci ne jucam de-a statuile și gâdilatul pietrelor iar râsetele gâlgâiau pe lângă urechi ca