mi-e teamă
să mă-ntind în iarbă
foiesc fricile mele disperate
se-ascund în decolteul de la spate
și eu mă fâțâi, parcă nu am treabă
mii de insecte urcă-n sus în grabă
pe pajiștea frivolă, înflorată
se zbenguie-o mulțime zbuciumată
mă tem să nu îmi strice rochia de vară
apetisantă, în culori pestrițe
să o destrame, să-i atârne ițe...
fluturi îmi flutură prin sân
ademeniți de-o undă de parfum...
supuse, spaimele tresar
le-nchid pe toate-n insectar...
© Mihaela Chițac, 2021
