Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa,
adică perfect și androgin, compus dintr-o parte bărbătească, pe
nume Adam și una femeiască, pe nume Lilith. Cele două părți trăiau
în același corp și erau egale, dar se certau toată ziua (ba pentru
că încercau să se domine unul pe celălalt, ba pentru că nu puteau
cădea de acord care să stea deasupra atunci când făceau sex), așa
că Lilith a rostit de trei ori numele lui Dumnezeu și s-a rupt din
ființa perfectă, pe urmă a fugit din Rai și s-a împerecheat cu
demonul Samael, căruia i-a născut o mulțime de copii-demoni.
Văzându-l pe Adam singur și mofluz, Dumnezeu a trimis trei
arhangheli după Lilith, să o aducă înapoi, amenințând-o: nu se
supune, va omorî o sută de copii de-ai ei pe zi. Dar Lilith tot nu
s-a întors. Așa că Dumnezeu i-a făcut lui Adam o nouă pereche – de
data asta, ca să fie sigur că e submisivă, a făcut-o din coasta lui
Adam: pe Eva. Și așa a devenit Eva prototipul nevestei, iar Lilith
a rămas prototipul amantei, al femeii libere și
independente.
Am descoperit versiunea asta a Genezei în adolescența
mea, când mă luptam pentru identitatea mea și feminitatea mea în
mijlocul unui orășel de provincie ascuns în inima unei țări
misogine (bine, patriarhale, că sună mai elevat). În orășelul meu,
unde trebuia să spăl vasele pentru căsunt fetiță, să nu cânt
la masă pentru că voi avea soț bețiv și să nu-mi fac griji dacă mă
lovesc pentru că îmi trece până mă mărit, cu alte cuvinte, în
orășelul în care viața tuturor persoanelor de sex feminin se
împărțea în înainte și după căsătorie, m-am îngrozit și m-am
revoltat în fața acestor norme sociale care îmi dădeau voie să am
suflet și să îmi caut drumul în viață numai în timpul liber, dacă
îmi rămânea așa ceva după ce îmi încheiam sarcinile de soție și
mamă. Am crescut urându-mi sânii care mă delimitau
atât de tare de casta privilegiaților și mi-am dorit multă vreme să
fiu și eu bărbat. Multă de tot. Pentru că bărbații sunt liberi.
Pentru că bărbații sunt mai întâi oameni și pe urmă bărbați. Pentru
că bărbații se pot face regizori de teatru și căpitani de corabie
și pot fugi în lume cu circul fără să fie vânduți în rețele de
proxenetism. Pentru că bărbații pot face autostopul prin Europa și
se pot plimba singuri noaptea sub lună fără să fie violați. Pentru
că nimeni nu întreabă un bărbat când se căsătorește și nici nu-i
spune că e neîmplinit dacă nu are copii.
Multă vreme am căutat un model de femeie puternică în
anturajul meu, dar n-am găsit. Auzeam de la bărbații din jurul meu
demonstrații că femeile sunt inferioare în toate domeniile,
inclusiv în artă, deși mi se spunea cu condescendență: uite,
excepție fac actrițele. Apoi mai existau teorii și statistici care
demonstrau că femeile au un IQ mai scăzut, incapacitate de a estima
distanța sau de a vedea în spațiu, lipsa capacității de sinteză și
așa mai departe. Aveam pe atunci o prietenă mult mai în vârstă,
poetă, extrem de inteligentă, pe care orașul o considera nebună,
deși era cel mai lucid, mai inteligent și mai educat om pe care îl
cunoșteam. Evident, casa ei era un labirint de cărți și reviste
prin care puteai să-ți rupi gâtul și nu era în stare să facă nici
măcar o omletă fără să dea foc la jumătate de bucătărie. În Evul
Mediu ar fi fost arsă pe rug.
Și atunci am găsit-o pe Lilit. Am întâlnit-o prima dată
într-un articol despre Manuscrisele găsite la Marea Moartă și apoi
am devorat tot ce am găsit despre ea. Se remarca în mitologia
ebraică și se credea că se trage din lilitu, nilte demonese
din religia mesopotamiană străveche, care apăreau și în textele
cuneiforme asiriene, babiloniene etc. Lilith e menționată și în
Biblie. Numele ei vine de la termenul ebraic sau arab pentru
"noapte", iar lilith ar înseamna "creatură nocturnă" sau "monstru
nocturn". Denumește și un tip de bufniță. Există și informații
contradictorii sau contaminări cu alte zeițe sau demoni feminini,
dar eu am ales din toate legendele, motologiile și poveștile ce
mi-a plăcut și mi s-a potrivit mai mult. Faptul că simbolul ei este
o fuziune din simbolul lunii și simbolul feminin. Faptul că există
în astrologie o lună neagră, invizibilă, numită Lilith. Faptul că
Lilith e energie feminină pură, care poate fi constructivă sau
destructivă, depinde ce o dezlănțuie. Mă fascinează libertatea ei
sexuală și forța ei sexuală.
Ei, bine, Lilit a mea, pe care o scriu fără H-ul ebraic
din coadă, Lilit din "Evanghelia după Lilit", nu e decât parțial
prima femeie, zeița și demonesa de mai sus. Pentru că Lilit a mea
nu e din carne, ci din cuvinte. E un fel de duh liber al poeziei,
dar al poeziei feminine. Puțin îi pasă ei de convenții și
constrângeri, e aceeași energie feminină pură, incredibil de
puternică izvorâtă din noapte, din subconștient, e lilitu
tradusă în poem. Un fel de zeiță a poeziei. Sau târfă a
poeziei.
Și multe altele aș mai putea spune despre Lilit, dar nu
se cade, pentru că este, totuși, eroina unui volum de poezie, iar
în poezie lucrurile nu se explică, ele se trasmit printr-un fel de
revelație, la fel ca muzica.
Dar am simțit nevoia să scriu rândurile astea ca să
știți de ce se numește cartea mea așa cum se numește. Noaptea asta
am trecut cu corectura de pagina 100...
