Am mai scris despre post și cu alte ocazii, vezi AICI, AICI, AICI, AICI și AICI. Am mai ținut postul lui Daniel de 21 de zile. Acum sunt într-o cu totul altă situație, după cum spuneam AICI.

Corpul meu a trecut în urmă cu 14 luni printr-o traumă foarte serioasă (triplă disecție de aortă operată, 11 luni de concediu medical et c.) și acum totul este într-un echilibru foarte fragil. În același timp simt și nevoia spirituală și nevoia fizică a unei purificări prudente, dar radicale, a unei mijlociri spirituale pentru diferite pricini, care și ele s-au adunat.

De aceea în acest an am hotărît să postesc pentru 21 de zile altfel, o masă pe zi, cu multe proteine, pentru a-mi proteja sistemul cardio vascular, o masă luată doar între orele 12.00 și 13.00, după care iar post pînă în următoarea zi, la ora 12.00 și tot așa. Rezultă 21 de zile de post de cîte 23 de ore.

Reamintesc cîteva dintre principiile postului:

1. Postul nu este o modalitate de autoflagelare înstristată, de autopedepsire încrîncenată sau abstinență frustrantă, ci este sărbătorire a relației cu Dumnezeu, slăvire a Sa, sfințire a Numelui Său în mijlocul familiei și a întregii comunități, satisfacție și desfătare la ”vederea” spirituală a Feței Sale. Isaia 58:13-14 ”Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.” Prin post comunicăm faptul că omul nu trăiește numai cu pîine, cu cu Pîinea de Sus, cu Apa Vieții, cu Mana cerească, Cristos, Chip Văzut al Dumnezeului Nevăzut, care ni S-a dat ca mîncare duhovnicească nouă.
2. Postul este în primul rînd în folosul nostru, nu Îi poate forța mîna lui Dumnezeu să facă nimic peste voia Sa suverană și împotriva Omniscenței Sale. Postul îmi face bine mie mai întîi și mă ajută să accept Voia Sa cea bună, plăcută și desăvîrșită. Nu-L pot șantaja pe Dumnezeu, nu-L pot manipula. Prin post Îi așezăm înainte dorințele noastre cele mai adînci, pricinile cele mai arzătoare, rugăciunile cele mai fierbinți, ca El să ne golească și să ne curețe inimile și să le pregătească fie pentru împlinirea voii Sale, așa cum noi o așteptăm, fie pentru acceptarea voii Sale, așa cum nouă, atunci cînd nu avem perspectiva Sa holistică, ne cade rău.
3. Postul este o disciplină spirituală eliberatoare. În timpul postului descoperim care sînt acele legături, patimi, pasiuni, dependențe care ne subjugă și pe acelea le amendăm primele. Putem posti față de hrană, chiar apă (acestea sînt cele mai la îndemînă și care generează primele simptome în lipsa lor), dar putem posti și de la alte lucruri: de la timpul de ecran, cafea, sex, muzică, mișcare, comunitate, somn, muncă.
4. Postul este perioada în care celebrăm nu numai libertatea față de propriile noastre înlănțuiri, ci și eliberarea de răutate și ură în relații. Vezi Isaia 58:6 ”dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă-le drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug”. Postul trebuie să se petreacă în pace și să aducă pace. ”Fericiți făcătorii de pace, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!”
5. În post mai mult contează atitudinea de închinare și dedicare specială față de Dumnezeu, celebrarea relației cu El, decît forma. Isaia 58:5 ”Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuie omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului?”. Putem posti o zi, cu apă sau fără apă, trei zile, șapte zile, 21 de zile, 40 de zile, fiecare după încredințare. Unii postesc doar de la hrană, alții țin post negru timp de o zi sau maxim trei zile. Alți postesc o zi da, o zi nu. Alții țin post de cîte șase săptămîni, renunțînd la orice fel de produs animal, post doar cu verdețuri. Fiecare postește în funcție de încredințare și de condiția de sănătate. Dumnezeu nu ne cercetează stomacul și sucurile gastrice, ci gîndurile inimii și chinurile minții.
6. Postul reprezintă o ocazie de a ne întoarce fața spre aproapele și de a fi mai sensibili la nevoile celor în necazuri. Acestă perioadă nu necesită neapărat o izolare față de comunitate și însingurare doar cu Dumnezeu, deși această variantă este posibilă, așa cum a făcut Mîntuitorul, Moise și Ilie. Isaia 58:7 ”împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu-i în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi un om gol, acoperă-l și nu-i întoarce spatele semenului tău!” sau Isaia 58:9-10 ”Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă îi vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare.”
7. Postul nu reprezintă doar o întrerupere a alimentației pentru o perioadă, ci și o întrerupere de la anumite activități care fac parte din categoria ”distracțiilor”, distragerii de la activitățile spirituale esențiale, activități care ne aruncă în frivolitate, neseriozitate, ușurătate. Isaia 58:13 ”Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, …”

Pentru ce postim? În jurul acestei chemări la rugăciune și post s-au adunat mai multe persoane care doresc să se roage pentru situații țării noastre.

Iată așadar:

1. Ne rugăm pentru România și situația politică în care ne aflăm.
2. Ne rugăm pentru situația din preajma României, războiul din Ucraina în mod special.
3. Ne rugăm pentru sănătatea familiilor din România și Europa, în contextul în care numărul divorțurilor, mai ales în dreptul familiilor tinere, crește exponențial.
4. Ne rugăm pentru generațiile care ne urmează, copiii și nepoții noștri, ne rugăm ca și în inimile lor să fie semănată credința, acesta în contextul tot mai multor ”deconvertiri”.
5. Eu mă rog pentru familia mea, pentru Titus și Neriah și copilașii lor, nepoțeii noștri, care sînt în Scornicești, pentru Lucas și Andreea, pentru Noah.
6. Mă rog pentru viață în dreptul meu, pentru sănătate și viață în dreptul Nataliei.
7. Cer încă timp și putere de muncă și slujire în dreptul slujbelor la care m-a chemat Dumnezeu cît îmi mai dă vreme pe pămînt.