Vorbeam zilele trecute cu un prea bun prieten de acasa si imi
spune urmatoarele:
Ttu: Ca o mica paranteza, de vreo 2 luni ma gandesc zilnic la tine.Reu: Da? Cum s-a intamplat? Nu mai ai femei?Ttu: Pai esti acolo, departe, intre mancatori de oameni. Stii, sufletul meu prajit are mustrari de constiinta cand se gandeste ca poti fi confundata pe strada cu cine stie ce sushi. Lasa, ma, femeile.
Multumesc Ttu ca imi porti de grija. Pot fi cel mai bun sushi
de pe pamant, am avut grija sa ma acopar cu un strat de rautate
suficient de gros incat nimeni sa nu atenteze. Ajung acasa la
sarmale acusica!
