Trăim vremuri de bejenie. Cu tone de inadvertențe și
ciudățenii. Cu zeci de mii de nume de formații din toate genurile
muzicii care s-a născut sub actuala ei formă undeva la începutul
anilor 1950. Carevasăzică, e inimaginabil de greu să născocești un
nume cu priză și care să reprezinte o aserțiune. Pentru cârcotași,
numele formației autohtone Dusty Ride ar putea fi tradus simplistic
prin „voiaj prăfuit“. Ceilalți ar putea să adauge diverse
coordonate mai mult sau mai puțin interesante. Cert este că mixtura
de blues și old – school rock abordată de formația care a editat
recent albumul de debut Dawn poate însenina sufletele celor care
știu fără să se uite pe Google ce înseamnă un amplificator pe
lămpi. Desigur, în termen de „ce e nou?“ albumul celor de la Dusty
Ride nu aduce mare lucru. Ca și-n alte cazuri, drăgălășenia acestei
muzici vine de la faptul că cei patru componenți ai trupei reușesc
să transmită tone de energii pozitive, datorate în special faptului
că orice ureche avizată „simte“ bucuria care este răspândită de
prestația lor.
Dusty Ride a luat naștere în 2016 în București și a avut
parte de o primire entuziastă din partea fanilor declarați de blues
– rock de pe meleagurile noastre. Iar cele opt piese care se
regăsesc pe acest debut le vor aduce în plus notorietate, fiindcă
compozițiile sunt pline de vervă și te fac să țopăi, asta în cazul
în care nu ești imobilizat la pat. Dincolo de clișeele blues,
discul ăsta e șmecher fiindcă rock-ul e la putere. Iar după audiția
acestui album discografic rămâi cu o serie de posibile comparații.
Personal, unele din piese mi-au adus aminte de sound-ul sănătos
executat de timișorenii de la Quo Vadis încă din anii 90, în
special la piesele „Nasty“ și „Take it easy“. Eventualele
comparații pot fi extinse aproape până la infinit, dar ideea
principală este că oamenii aceștia chiar cântă din suflet. Nu este
doar o impresie, căci felul în care decurg lucrurile pe Dawn este
unul cât se poate de izbutit. Avem nevoie de tot mai mulți oameni
care pun suflet în muzică, în toate genurile muzicale. Pentru a
depăși acel nefericit postulat care spune că piața muzicală
românească este oropsită și searbădă. Per total, Dawn este un disc
care merită ascultat de fanii de oldschool rock și blues fără nicio
prescripție de vreun fel. Dusty Ride ș-al lor debut poate fi
ascultat și de cei care nu agreează neapărat blues-ul și rock-ul
dar sunt deschiși unei experiențe de a asculta o muzică fabricată
din suflet.
Și la final merită amintiți și oamenii aceștia care au
pus suflet la creearea acestui album de debut de neratat pentru
urechile care rezonează cu sound-urile derivate din folclorul
afro-americanilor: Mac Marian Aciobăniței – chitară, Adrian Chepa –
bass, Daniel Croitoru – tobe și Alina Ciolcă – voce. Dacă îi
prindeți în concert nu-i ratați, iar dacă trăiți în stil rock
cumpărați-le albumul!
