Se spune că în industria jazz-ului se folosesc criterii
diferite pentru a deveni „mainstream“ decât cele folosite în pop.
Desigur, există și aici noțiuni ca și popularitate, vânzări și
valoarea de divertisment. Dar în multe cazuri mai importante sunt
integritatea, inovația, autenticitatea și originalitatea. Cu
siguranță pianistul timișorean Sebastian Spanache face parte din
tagma acestora din urmă și nu apelează la chichițele uneltelor de
marketing modern, preferând să pună accent pe muzică, mai degrabă
decât pe imagine.
Sebastian Spanache a intrat în lumea muzicii fondând o
trupă de jazz şi funk și mai apoi a devenit cunoscut grație
proiectului Sebastian Spanache Trio, cu care a câștigat numeroase
premii șii a editat câteva materiale discografice. De un real
ajutor i-a fost și faptul că a colindat lumea ca și pianist pe
diverse vase de croazieră, acest fapt fiind conform mărturisirilor
proprii, „o școală mai bună decât școala“. În 2023 artistul
timișorean a revenit în fața publicului cu un album solo,
Upamercado. Cele șase compoziții care compun acest material
discografic sunt cât se poate de interesante. Nu doar pentru că
discul a fost inspirat din călătoriile și experiențele artistului
în America Latină. Ci și pentru că bogatele tradiții din regiunile
în care domină ritmuri de samba, bossa nova, bolero sau tango sunt
interpretate cu un filtru particular al timișoreranului, astfel
încât audiția asta este una deloc facilă, dar
captivantă.
Discul a fost lansat la București, Timișoara și mai apoi
la Viena și are parte de o formă mai puțin tradițională. Concret,
ediția limitată este realizată din lemn de mesteacăn, tratat cu
ceară de albină și carnauba, pe care se găsește un #QRCode care te
duce să asculți albumul în format Hi-Res.
Încă din prima piesă, „Molly“ ascultătorul este mbibat
cu o atmosferă aparte în care se regăsesc juxtapuneri ritmice
menite să creeze momente grațioase. „La Lena“ are o serie de
momente în care artistul navighează cu talent între detalii și
conferă delicatețe și eleganță compoziției. „La Razón“ debutează
cât se poate de misterios fiind parcă coloana sonoră a unui serial
britanic cu spioni iar pe parcurs devine o altă compoziție în care
Sebastian Spanache demonstrează că stăpânește cât se poate de bine
echilibrul dintre fantezie și rigoare, dintre libertate și ordine.
Cea mai nonconformistă piesă de aici mi se pare a fi „CLS“, în care
se împletesc raze de soare cu momente dramatice, chiar întunecate,
iar coexistența asta dintre lumină și umbră, dintre echilibru și
cădere adaugă un plus de șarm acestor compoziții .Inevitabil,
ascultătorul e tentat să facă diverse ascoieri. Care în cazul
subsemnatului s-ar putea traduce prin atmosfera creată de Lyle
Mays, pianistul celebrului Pat Metheny. Sau chiar Art Tatum.
Desigur, asocierile astea pot fi extinse după imaginația fiecăruia.
Ceea ce e cert, e că muzica lui Sebastian Spanache nu poate fi
degustată „pe fugă“. Are nevoie de atenție deplină și provoacă
emoții. Poți rămâne cu o audiție captivantă pe moment sau una care
merită repetiții succesive. Indiferent de rezultat, e clar ca
lumina zilei că autorul își pune sufletul pe tavă și pentru orice
iubitor de jazz din țărișoara asta (sau nu), Upamercado reprezintă
o apariție discografică demnă de atenție. Albumul se poate asculta
aici.
