Albumul de debut al formației irlandez SPRINTS este fără
nicio îndoială una din marile surprize ale acestui început de 2024,
fiindcă cvartetul din Dublin care o are ca solistă pe Karla Chubb
reușește să amestece bucățele babane de punk și grunge în ambalajul
alternative – rock atât de trendy în zilele noastre cu un talent
care te lasă mască.
Încă de la primele acorduri ale piesei de deschidere
numite Ticking, e clar că oamenii aceștia știu cum să creeze acea
tensiune muzicală care separă muzicile mișto de cele din categoria
așa/și/așa. Obsesivul Am I Alive? repetat până la epuizare înaintea
refrenului piesei are o conotație aparte iar după cele trei minute
în care grupul construiește o introducere cât se poate de
meseriașă, urechea este inundată de o altă compoziție care abuzează
de o energie contagioasă. Heavy este una din cele mai bune bucăți
din discul ăsta de debut. Nu doar pentru că ești întrebat de mai
multe ori dacă ai simțit vreodată cât de grea este...camera? Ci mai
ales fiindcă...piesa asta respiră prin toi porii ei . Combinația
repetitivă de Do you ever feel like the room is heavy?Like the air
is hot, and the air is sweaty? plus chitările nervoase și tempo-ul
corect dau acestei piese un aer aparte, de nota zece
plus.
Vagi arome de goth sunt sesizabile pe Cathedral iar
Shaking Their Hands liniștește oarecum tempo-ul , exact la fix
pentru ca melodia Adore, Adore, Adore să pună punctul pe i cu
constatrea conform căreia They never called me b-b-beautiful/They
only called me insane. După atâtea mostre de energie de nestăvilit
ai avea impresia că albumul are parte și de părți mai liniștite,
însă "Shadow Of A Doubt" are delay-uri și distorsuri care amintesc
pe alocuri și de Sonic Youth, iar rezultatul este unul
admirabil.
Una din cele mai interesante și experimentale compoziții
de aici este "Can't Get Enough Of It", care se depărtează oarecum
de ideea de noise – rock și intră pe tărâmul unor acorduri de doom
– rock. Un alt moment de senzație de pe acest debut este 'Up and
Comer', care devine pe parcurs o compoziție frenetică ce cuprinde
un țipăt de disperare subliniat și de versurile "Here we go the
devil's knocking at my door".
Indubitabil, scrisoarea asta turbo/punk/grunge a
irlandezilor care-și spun SPRINTS merită atenția fiecărui
ascultător de rock. De accea, multă lume spune că albumul cu
pricina este unul din cele mai interesante apariții din 2024. Pe
bună dreptate. Luați și ascultați la volum
corespunzător.