Motto: Ana-Veronica Mircea "E omul timp? E timp în fiecare om?"A fost vreodată sub al lumii domde ceață sau de limpede albastrutimp fără om ca pe oricare astru?E timp dacă nu-i nimeni să-l măsoaresau de nu-i pune nimeni semn de întrebare?Dacă nu-i gând să-ncerce să-l cuprindăsau inimă ce clipa să i-o prindăîntr-o bătaie liniștită sau grăbită,ori pleoapa în secusă negândită?În noaptea fără lună și fără niciun norprivind uimit înaltul cu-al stelelor soborștii că lumina lor statornică și recede-o vârstă-i cu Pământul sau poate-l și întrece.Coboară prin nimicul care desparte lumi.Tu crezi că știi ce-i timpul și poți să ți-l asumi,dar ce îți e mereu și ce lor totdeauna?O clipă crezi că ești cu stelele totuna.Același praf, aceeași flacără ce-animăși miezul lo