sunt așa zile în care îmi vine să-mi rup pielea de pe mine,în care simt cum crește un nou om pe dedesubtși nu mai am loc, nu mă mai cuprind, nu mă mai sfârșescsunt într-o continuă creștereîntr-un flux și reflux neîntreruptsimt cum răsar din preaplinul ființeinoi convingeri și senzațiistrăine de mineo alta ieri, necunoscută mâinefiecare zi e o nouă provocarenu știu de unde apar și unde mă duclas valurile să mă inundeși să mă poarte spre miazăziacolo unde sufletul respirăacolo unde timpul nu e timpacolo unde oamenii nu au ecouiar gândurile nu au rădăciniviața e simplă,desculță e cel mai bine,de mine și de tot ce mă-nconjoarănu vreau decât să alunecsă las lucrurile să vină... și să treacă