De ambele soiuri de oameni am nevoie: îmi sunt utili și mă las
modelată de ei, că până și cei care mă dez-vață sunt
importanți.
Singurii pe care nu-i vreau în preajmă sunt cei de la care nu
am ce învăța.
Iar ăștia nu-s neapărat ignoranții, ci
ignoranții-aroganți:
cei care nici nu știu, care nici nu știu că nu știu și nici
măcar nu le pasă dacă află că nu știu.
O comoditate mentală pe care, uneori, mărturisesc, o
invidiez.
Din sfera asta fac parte cei care nu pot pronunța cuvintele Nu
știu.
De mai multe ori am avut discuția asta contradictorie cu
cineva care susține că e o rușine pentru un profesor să spună Nu
știu.
De tot atâtea ori i-am replicat că un profesor care pretinde
că are toate răspunsurile e pentru mine în primul rând un impostor,
iar în al doilea rând exemplu dublu-periculos pentru copii:
- e posesorul unui caracter dubios, cu orgoliul său
exacerbat,
- dar și practicantul unui stil autoritarist - eu le știu pe
toate, deci sigur tu nu mă poți contrazice.
Prezența lui Nu știu în vocabular nu e un motiv de rușine, ci
o dovadă că vrei să te perfecționezi continuu.
Din contră,
absența lui Nu știu din vocabular e dovadă de superficialitate
și limitare, adică fix invers față de ceea ce vrea să pară.
Azi, văzând o planșă cu steaguri rare, mi-am amintit un episod
petrecut în vacanța mea minunată de vară: sudul Angliei, periferia
unui mare oraș. Oamenii nu prea au afișate steaguri în zonă, așa
încât m-a frapat când într-o curte am văzut nu unul, ci chiar două
steaguri.
Primul era al Angliei, dar cel de-al doilea mi-era necunoscut,
deși mi s-a părut mai mult decât neobișnuit : o cruce albă pe
fundal negru.
Nah, la ce să mă ducă gândul, un steag cu negru mi s-a părut a
fi ... de pirați! Că și așa au cam mulți oameni bărcuțe prin
părțile locului.
De la fereastra cafenelei de unde îl vedeam, mă tot întrebam
ce-o fi.
Așa încât i-am întrebat pe obișnuiții cafenelei dacă e vreun
steag din zonă, pe fundal negru, cu o cruce albă.
Răspunsul a fost minunat : ,,Nu există așa ceva!"
Le spun că l-am văzut și încerc să adaug că, dacă se mută 10
metri mai în față, îl pot zări și ei, dar nu mai apuc fiindcă
altcineva mă lămurește pe un ton mai ferm, plusând chiar : "Nu
există nici un steag cu negru in UK!".
Mioapă sunt, dar parcă încă disting bine culorile, așa că mai
târziu am dat cu sfântu' goagl :
steagul ce-l vedeți mai jos e steagul regiunii Cornwall. Și
există.
Dar da: cel mai simplu pe lumea asta nu e să spui "Nu știu /
am să mă informez",
ci e să spui "Nu există" dacă n-am aflat eu de asta.
Sau în varianta bucureșteană a răspunsului : Nu sunt de aici !
;)
