Că tot trăim pe aici prin România de patru săptămâni încoace vremuri ce se întrec în aberații,că tot mi-au venit cu controlul ginecologic la școală,că tot încep să se contureze semne îngrijorătoare ce-ar trebui să mă facă să plec, să fug, să gonesc din țară cât încă mai pot,mi-am amintit de o snoavă (reală), amuzant de ridicolă din vremurile comunismului(pentru că singurul mod de apărare mentală contra penibilului este hohotul de râs).Se dă următorul cântec, ce mi-e tare drag de altfel :Iubitul meu de-aș face să răsară Un snop de maci peste câmpia ninsăIubirea ta care s-a stins din vară Ar mai putea să fie reaprinsă.De-aș presăra din apa amintirii Cât vezi cu ochii nuferi albi și rozAș mai putea ca pasărea iubirii S-o smulg de sub un munte de moloz. Ei bine, după cutremurul din '77, partidul a interzis cântecul ăsta.Vă puteți seama de la ce i s-a tras bietului tangou pasional ?De la infamul cuvânt