Unii mă învață, alții mă dezvață.Unii mă surprind în bine, alții ... mai bine nu m-ar mai surprinde.Totuși! Mă simt încă tânără atât timp cât mai am simțirea asta cu surprinderea. Fie ea și nasoală.Așa se face că nici anul ăsta n-am rămas nesimțitoare.Iar una din cele mai faine experiențe de anul ăsta a fost să constat cum un musulman îmi explică Biblia.Fără prejudecăți, fără extremisme, fără patimă.Acum mai mulți ani cerusem lămuriri de la doi preoți ortodocși (unul tânăr, altul cu ani de preoție în cârcă, că în suflet sau minte s-a demonstrat că nu-i contabilizase). Le spusesem că multe lucruri din Biblie îmi ridică întrebări deloc comode și deci mă îndepărtează de scripturi dacă nu îmi vor fi explicate.Ambii îmi replicaseră că nu-i deloc bine ce fac, Biblia trebuie citită cu inima, nu căutată cu rațiunea, că nu-i treaba mea să mă întreb de ce a procedat Creatorul cum a procedat.Răspunsurile celor doi, alt...