Născut în 1852, în împrejurimile Bucureştilor, I. L. Caragiale a scris excelente povestiri şi citeva piese de teatru care au „revoluţionat" teatrul românesc, uşor de revoluţionat, deoarece, ca să zicem aşa, nu exista. De fapt, el l-a creat. Prin valoarea comediilor de moravuri şi de caractere, scrise, din păcate, într-o limbă fără circulaţie mondială, I. L. Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuţi. Scîrbit de societatea timpului său, după ce şi-a agravat dezgustul denigrînd-o, în întreaga sa operă, cu violenţă şi luciditate, talent şi umor, I. L. Caragiale profită de o moştenire tîrzie pentru a se expatria la sfîrşitul vieţii sale la Berlin, unde muri în 1912, la şaizeci de ani şi cinci luni. Refuzase, în ianuarie al aceluiaşi an, să se întoarcă la Bucureşti pentru cele cîteva zile necesare sărbătoririi oficiale a celor şaizeci de ani ai săi şi a carierei ...