Amiază palidă şi încremenitălângă zidul ce arde al grădinii,ascultăm printre pruni şi mărăcinişurifluierături de mierle, foşnet de şerpi.În crăpăturile pământului şi pe măzăricheurmărim rândurile furnicilor roşiicum se-ntrerup ori cum se-mpletescpe vârfurile unor snopi pitici.Întrezărim printre frunzişuri palpitareaîndepărtată a solzilor de mare,în vreme ce tremurătorul ţârâital greierilor se înalţă dintre muşuroaie.Înaintând în soarele ce ne orbeştesimţim cu o tristă surprinderecum viaţa întreagă şi tot zbuciumul eieste acest mers de-a lungul unor zidurice au pe creastă cioburi verzi de sticlă.