Glorie a amiezii fără margini,când nici o umbră nu mai dau copacii,şi mai mult, mai mult se ivesc în jurpe arşiţa prea mare aparenţele.Soarele-i sus - şi un prundiş uscat.Deci ziua mea nu s-a-ncheiat cu totul:ceasul cel mai încântător e peste zidulacoperit de un apus de soare palid.E încă foc în jur; un pescăruşpluteşte pe-o relicvă a existenţei.Ploaia e dincolo de această dezolare,în aşteptare bucuria-i mai deplină.

Trad. Dragoş Vrânceanu