Ştiu ora-n chipul cel mai paşnic
e fulgerat de-o crudă strâmbătură,
dezvăluind durerea invizibilă.
N-o vede omul de pe stradă din mulţime.
Vorbele mele, în zadar trădaţi
tainica muşcătură, vântul ce bate-n inimă.
Dreptatea e a celui care tace.
Cântul care suspină e un cânt de pace.
Trad. Dragoş Vrânceanu
