Ştiu ora-n chipul cel mai paşnice fulgerat de-o crudă strâmbătură,dezvăluind durerea invizibilă.N-o vede omul de pe stradă din mulţime.Vorbele mele, în zadar trădaţitainica muşcătură, vântul ce bate-n inimă.Dreptatea e a celui care tace.Cântul care suspină e un cânt de pace.
Trad. Dragoş Vrânceanu