Cu suferinţa, nicicînd n-au dat greş

Vechii Maeştri: ce bine i-au înţeles

Rangul omenesc; cum se petrece ea

Cînd altul mănîncă sau deschide-o fereastră sau numai se plimbă aiurea;

Cum, cînd cei în vîrstă-s respectuos, pătimaş în aşteptarea

Miraculoasei naşteri, mereu trebuie să fie

Copii ce nu doreau neapărat ca ea să se-ntîmple, lunecînd

Pe-un iaz la marginea pădurii:

Nicicînd n-au uitat

Că şi cumplitul martiriu trebuie să-şi urmeze cursul

Cumva, într-un colţ, în vreun loc neîngrijit

Unde