Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile

Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup,

Eu am văzut-o pe Doamna Vieţii,

Eu, chiar eu, care zbor cu rândunelele.

Verde şi sur îi e veşmântul,

Jucându-i în vânt.

Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile

Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup.

Manus animam pinxit,

Pana îmi stă în mână

Ca să scrie cuvântul mulţumitor…

Gura să-mi îngâne cântarea neprihănită!

Gura cui l-ar putea primi,

Cîntecul Lotusului din Kumi?

Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile

Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup.

Sunt vâlvătaia ce se ridică în soare,

Eu, chiar eu, care zbor cu rândunelele.

Luna peste fruntea mea,

Zefirii sub buze.

Luna-i o perlă uriaşă în apele de safir,

Reci degetelor mele curgătoarele ape.

Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile

Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup.

Trad. Radu Vancu