De multă vreme mă preocupă ideea și sentimentul de libertate, cel mai frumos dintre sentimente. Pentru mine, cel puțin. Ce îmi place cel mai mult la ea este că poate îmbraca tot soiul de forme, de la individ la individ sau de la o vîrstă la alta.

Întocmai ca feminismul. Cîndva, demult, credeam că există o singură definiție a feminismului și le blamam pe femeile care nu se înscriau în acel tipar. Ulterior mi-am dat seama că feminismul are mai multe nuanțe și că spălatul geamurilor de către o femeie poate fi o manifestare la fel de feministă ca săpatul unui puț tot de către o femeie. Sau apetența unei femei pentru o carieră de succes, care cere sacrificii pe plan personal, este la fel de feministă ca dorința unei femei de a fi casnică. 

Nu știu dacă am descoperit sensul. A orice. Și nu știu nici dacă o voi face vreodată. Ce știu însă e că mă străduiesc să nu uit. Punct. 

Pentru mine, acum, fericirea-i u