Autor:George Topîrceanu Acesta-i un cântec pe care demult      Am vrut să vi-l cânt dumneavoastră.Natura-l repetă cu aspru tumult.Acesta-i un cântec pe care-l ascult      Cu nasul lipit de fereastră.Ca vechiul ceasornic cu muzică, port       Cântare latentă în mine.Se pune-n mișcare un tainic resortȘi-mi cântă romanța trecutului mort       În freamăte lungi de suspine.Cu crengile ude și fără veșmânt     Salcâmii la poartă se-ndoaie.Pe stradă se plimbă iernaticul vântȘi fluieră-n tactul aceluiași cânt    Și plânge cu lacrimi de ploaie.(...) În casă tac toate. Un singur covor    Atacă, pe nas, uvertura.Și cărțile toate-l urmează în cor,Începe să cânte întregul decor, —    Ceasornicul bate măsura.Și-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt:    Dulapul cu-o aripă frântă,Și patul, și soba, și scaunul rupt,Și vechile cadre cu flori dedesubt    Se uită la mine și cântă.