Un fecior frumos, de trestii,umeri largi, mijloc subțire,pielea măr sclipind în noapte,ochii mari și gura tristănerv de-argint ce se topește,bântuie pustia cale.Încălțările-i lucinderupe dalii prinse-n aer,două ritmuri care cântăscurtul și celestul vaier.Peste țărmul mării-ntinsenu e palmă să-l întreacă,nici stăpân cu-mpărățieși nici stea rătăcitoare.Creștetul când îl apleacăpeste pieptu-i peruzea,noaptea caută câmpia,în genunchi a se ruga.Sună tristele chitarepentru-Arhanghel Gabriel,strunitor de-obscure molii,și ostil pletoasei sălcii.Sfinte Gabriel: Copilulplânge-n pântecul de mamă.Să nu uiți că noi, țiganii,dăruitu-ți-am veșmântul.IIBun-a magilor Vestire,luminată și săracă,poarta stelei o deschide,pentru-a luneca pe-o rază.Sfântu-Arhanghel Gabriel...