Se opreau mașini închisepe un țărm cu stuf ciulit,valuri netezeau prin visetors roman și dezgolit.Le-absorbea Guadalquivirul*în cristalul său matur,printre flori stratificate,printre nori reverberând.Copilașii țes și cântăale lumii întristărilângă vechile capotecufundate în obscur.Dar Córdoba nu tresaresub misteru-ncețoșat,chiar dacă ridică umbraaburi din arhitecturi,turnul marmurei și-afirmăsubțirimi de străluciri.Florile de staniu, fine,își revendică suriuldin a brizei șerpuirepe arcada triumfală.Și în timp ce podu-adiezece șoapte-a lui Neptun- traficanții de tutun -fug prin zidurile sparte.IIE un singur pește-n apă,ce unește două inimi:Blânda Córdobă de stuf.Córdob-arhitecturală.Năzdrăvani cu chip de îngerlângă apă se dezbracă- ucenici de-ai lui Tobias,talii c-a