în casa mea locuiește
o femeie invizibilă
care mă înlocuiește
de câte ori n-am chef de mine
mă face să mă cred irezistibilă
modifică percepția de sine
nu mai știu de sunt eu sau ea
sau poate cine știe cine...
femeia din umbră
îmi copiază gusturile, gesturile
mă urmărește sumbră
cu mii de ochi pândește
îmi accesează visurile
se concentrează și se răspândește
îmi antrenează simțurile
cotrobăie prin toate colțurile
mută obiecte de la locul lor...
am obosit să-mi tot caut lucrurile
când vreau să deretic, derutată
un alt decor în jur mi se arată...
femeia asta imaginară
îmi stăpânește proprietatea
născocește tertipuri să rămână
îmi scrie scenarii prin cap
este femeia cu o mie de chipuri
pe care-o țin ascunsă în dulap...
© Mihaela Chițac, 2022
