Vi s-a întâmplat vreodată să aveți senzația că ceva s-a întâmplat, dar cu certitudine, deși totul confirmă că a fost doar o proiecție a imaginației voastre, pesemne că sunteți singurul care atestă acel lucru? Toți ne-am dorit ceva la un moment dat atât de mult, cu o așa ardoare, încât am ajuns să credem că s-a întâmplat, că am trăit cu adevărat. Da, știu, este extrem de plăcut sentimentul, dar tot o invenție rămâne. Sindromul imaginației încăpățânate.

„Femeia inventată” m-a surprins realmente! Cartea este o continuă confesiune, astfel clarificându-se treptat intriga, cumva generând ″o sub-intrigă sau mai multe sub-intrigi″, suprafața imprevizibilului lărgindu-se eminamente. Poate pentru unii dintre cititorii cu experiență, această exprimare pare una exagerată sau una afectată, dar din punctul meu de vedere, orice poveste care are minim 100 g de neașteptat, trebuie citită.

Titlul cărții m-a constrâns a privi sceptică conținutul, asteptându-mă la altceva, parcă mult mai simplu, parcă mult mai banal, (din punctul de vedere al răsturnărilor de situație), poate o iubire virtuală nereușită, dar nu, sceptismul s-a evaporat imediat ce am citit primele câteva zeci de pagini. Firul narativ scindat mi-a alimentat treptat curiozitatea nedumerită, până în final când am simțit că nu mai înțeleg nimic, cine a inventat pe cine? Poate de aici și surpriza.

Cert este că, pe lângă suspansul ″lasciv″, foarte bine construit, felul de a relata al autoarei prin personajele sale, de a le da cuget, și astfel credibilitate, și putere de a inventa sau a se inventa, toată această înșiruire de fapte, inventate sau nu, duc la senzația că ne aflăm la un spectacol pe care cei prezenți în sală îl provoacă, scornindu-l ei înșiși, fiecare mai adăugând câte ceva, ca un gen de scriere creativă.

Pentru că întregul volum este o confesiune, ba în fața unui medic, ba printr-o scrisoare, ba în fața unui judecător, propozițiile par gândite la repezeală, par a nu urma un fir logic sau căutat, dar inserțiile reflexive, abundente, duc la profunzimea pe care orice cititor o așteapă, ceea ce iarăși mă îndeamnă în a o recomanda pe Camille Laurens tuturor celor care vor să citească o poveste cu final neașteptat.

Descriere:

″Vă numiți Claire, sunteți profesoară, aveți patruzeci și opt de ani și ați divorțat de curând. Pentru a va urmări iubitul, pe Jo, vă creați un profil fals pe Facebook și deveniți o brunetă singură, de douăzeci și patru de ani. Numai că nu sunteți dumneavastră în fotografia acestei fete frumoase, dublul fictiv de care se îndrăgostește Christophe – KissChris.

Amețitor joc de oglinzi între real și virtual, Femeia inventata povestește legăturile primejdioase ale unei femei care nu vrea să renunțe la dorință.″ (sursă)

Cuvinte cu miros tomnatec de infinit:

″Nu ne putem vindeca de ceea ce ratăm.″ (pag. 21)

″Iubirea este electivă, nu selectivă.″ (pag.47)

Detalii:

Nr. de pagini: 200, Anul apariției: 2017, Traducere din limba franceză: Doru Mareș, Disponibilă la Editura Nemira

Notițe:

Autori de citit: Michel Houellebecq, Richard Millet

Dacă v-am trezit curiozitatea și vă doriți această carte, răspunde-ți pe pagina de Facebook sau pe cea de Instagram la întrebarea: ″De ce îți dorești această carte?″ și o puteți câștiga la concursul ce se desfășoară până mâine seară. Duminică dimineața voi anunța câștigătoarea/câștigătorul. Aștept răspunsurile voastre, cu drag!