„Fiindcă așa începe: cu înotul vrăjitoarelor – proba de apă. Acolo, la bulboana mea, în acel liniștit colț de paradis aflat la mai puțin de o milă de unde sunt în clipa asta, aici le aduceau, le legau și le aruncau în râu, ca să se scufunde sau să înoate. Se spune că femeile au lăsat ceva din ele în apă, se spune că apa păstrează ceva din puterile lor, fiindcă de atunci, le-a atras spre țărmurile sale pe cele fără noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe rătăcite. Vin aici ca să înoate cu surorile lor.” (sursă)
″În ape adânci″ este o lectură reușită, cu siguranță este mai captivantă decât multe cărți citite de mine până acum, dar are câteva minusuri pe care trebuie, ca cititor, să le accepți pur și simplu, pentru a duce povestea cu același entuziasm la bun sfârșit. Încep cu unul dintre ele din păcate, pentru că m-am împiedicat de el imediat: începutul este dezorientant și haotic, trebuie să ai răbdare să mai citești câteva zeci de pagini ca să înțelegi ce și cum, să înțelegi care personaj ce atribuții are, care este personajul principal, deși, din punctul meu de vedere, Bulboana Înecaților este, de fapt, personificată într-un fel de forță malefică și ocupă locul central, din ea dezvoltându-se întreaga tragedie, care putea fi mai scurtă cu câteva capitole. De ce atâta dramă?!
Și iată cum ajungem la al doilea punct slab! Povestea putea fi construită mai compact, pentru că anumite capitole parcă nu prea își au rostul, tind să reclarifice un fapt sau să dea o informație inutilă, ducând la un fel de redundanță, deși termenul este cam exagerat în acest context.
Iar dacă suspansul nu era atât de bine întreținut, iar stilul autoarei atât de fermecător, cred că nu aș fi citit-o totuși cu atâta curiozitate, cu atâta interes, pentru că, deși prezența câtorva aspecte mai puțin dorite (menționate mai sus), pot spune că este unul dintre cele mai bune thrillere citite de mine până acum, deși tot nu mi-a plăcut mai mult decât ″Fata din tren″, a aceleiași autoare (despre aceasta am pomenit câte ceva aici). Misterul este, de asemenea, alimentat de atmosfera obscură, aproape deprimantă, susținut și de caracterul betegos al unor personaje, pe care le poți bănui foarte ușor de tot felul de nelegiuiri.
Așadar, cartea nu dezamăgește, pentru că detaliile se înlănțuiesc ingenios; cititorul vizualizează desfășurarea acțiunii din mai multe unghiuri (unele culese din trecutul îndepărtat, altele din prezent), din diverse perspective, ce duc la un deznodământ neașteptat, surprinzător. Sunt tare curioasă de film, pentru că The Girl on the Train (2016) mi-a întrecut așteptările!
Drepturile de ecranizare pentru ″În ape adânci″ au fost achiziționate de către DreamWorks Pictures, aceeași companie hollywoodiană care a produs ecranizarea de excepție a romanului ″Fata din tren″. (sursă)
Descriere pe scurt: ″Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung șir de femei înghiţite de apele întunecate ale râului. Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor și are certitudinea că Nel nu s-a sinucis.″ (sursă)
″În ape adânci″ nu urmărește însă, doar destinul lui Nel Abbott, pentru că în paralel sunt aduse la lumină și substraturi din viețile altor fete/femei ce sfârșesc la fel, dar din motive diferite, pe care trebuie să le descoperiți singuri, pentru că orașul Beckford este plin de secrete nedezvăluite, ce ne sunt revelate treptat, așa cum nu ne-am fi imaginat. Nu îl recomand neapărat ca punct turistic! Dar vă recomand această carte, ba chiar această autoare, pentru stilul inconfundabil de a te ține lipit de fila scrisă.
Detalii: Titlul original: Into the Water, Limba originală: engleză, Traducere: Camelia Ghioc, Anul apariţiei: 2017, Nr. de pagini: 432, Disponibilă la Editura Trei
