Ce m-aş face fără limba ta ascuţită
care mă cheamă ca să m-alunge, ispită?
Mi se învârte capul, tu-mi eşti nelămurită,
la fel şi ce se petrece în mintea ta frumosă.
Mă porţi într-o călătorie misterioasă
şi sunt atât de ameţit, nu ştiu ce m-a lovit.
Mi-e capul sub apă, dar respir uşor,
tu eşti nebunatică, eu scos din minţi de dor.
Pentru că întregul meu
iubeşte întregul tău.
Îţi iubesc toate curbele şi muchiile drepte,
toate imperfecţiunile perfecte...
Dă-mi întregul tău
şi-ţi dau întregul meu,
îmi eşti sfârşit şi început,
câştig şi-atunci când am pierdut
pentru că îţi dau întregul meu
�...