nu mai cred într-unul dumnezeu și în puteri magice sau divine.nu mai cred în gândirea pozitivă și în puterea atracției.în afară de amăgirea iluzorie cu care mi-am împănat visurile pe moment, nu mi-au adus nimic concret.un singur lucru e cert, nu se materializează decât lucrurile pentru care muncești.nu-mi mai permit să visez, tot ce știu e că trebuie să lupți pentru ce îți dorești.paradoxal, e singura ancoră care te poate ține la suprafață.nu de alta, dar în reverie poți obține aripi care te duc atât de sus, încât atunci când deschizi ochii, să dai cu nasul de abisul existențial.mă iert pentru că am greșit.și greșesc în continuare. e normal, e omenește.e singurul mod prin care ...