După zile de somn şi nopţi cu soareel a ieşit din închisoare îmbrăcatîn haine de nuntă şi joben.

Avea un surâs frumos de parcăar fi vrut să schimbe câteva cuvinte cu cineva,căci numai cuvântul poate umplevidul timpului ca apa din interiorul unui vas.

Cerul în aprilie era cenuşiu ca piatracu multe crăpături albe.Un cer de ploaie din care uneorifulgerul izbucneşte şi se facevizibil pentru toţi.

Lui i se părea că oamenii se salutaufără să-l bage în seamăca şi cum ar fi devenit deodată invizibilpentru ochii lor, transformatîntr-o pânză de ceaţă.

O nălucă în colţul străzii Reginei,pentru cei care vor trăi mai departeO fotografie ni-l arată pe el înzăpezitcu haine de sărbătoare şi pălăria căutătorilor de aur,în ultima ninsoare a anului 1912.