Răsuna în mintea mea un glas limpede de fată:
”Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglindelor.„
Răsuna, cu ecoul unei pădurii peste al cărei frunziș se așternuse un subțire strat de zăpadă. În moliciunea ei, soarele de decembrie, lepădându-și violențele cosmice, sărută sfios urmele unei căprioare.
”Colinde, colinde
E vremea colindelor
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglindelor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele...